“Diversele feţe ale lumii” – este o aventură intelectuală cu Gabriella Schuller, pictor austriac. Ca rezultat al acestei aventuri au fost create multe picturi valoroase. Obiectivul pedagogic al workshop-ului a fost conştientizarea, acceptarea diferenţelor dintre oameni.
În proiect au participat în mare majoritate elevi maghiari de vârsta 8-10 ani. Limba folosită în cadrul proiectului a fost limba germană.
La sfârşitul proiectului s-a organizat o expoziţie (pe data de 3 iunie 2008) din lucrările elevilor din clasele 2.a, 2.b, 3.a, 3.b, 4.a şi  4.b.

Windisch Kinga (10) elevă din clasa a 4-a a. scrie despre proiect:

Mai întâi, chiar înainte ca Frau Schuller să ne viziteze, am învăţat să facem fotografii/portrete despre noi înşine. A fost foarte amuzant. Apoi, profesoara noastră a trimis fotografiile lui Frau Schuller. Ea le-a micşorat folosind calculatorul şi le-a imprimat pe o imprimantă alb-negru. Când Frau Schuller a fost cu noi în Budapesta, a distribuit două fotografii la fiecare: o fotografie despre noi şi una despre un alt copil dintr-un alt colţ al lumii/de pe un alt continent.Eu am primit o poză al unui băiat din Africa. Apoi Frau Schuller ne-a explicat sarcina. A trebuit să colorăm ambele fotografii, dar ne-a permis să folosim numai trei culori. Eu am ales culorile: roşu, galben şi verde. Cu ajutorul creioanelor colorate am făcut poze amuzante din cele două fotografii. Apoi, cu un creion şi o riglă a trebuit să facem pătrăţele de 2×2 cm pe poze. Frau Schuller ne-a arătat pe tablă cum. Ne-a spus metoda se cheamă rastare.După ce am fost gata cu rastarea fotografiilor, am primit două file dintr-un bloc de desen, pe care a trebuit să le rastăm din nou, dar de data aceasta pătrăţelele au fost de 6×6 cm. ( Această parte a muncii a fost grea şi a durat mult, motiv pentru care pentru mulţi dintre copii nu i-a plăcut activitatea.)Dar după aceasta a venit cea mai interesantă parte. Am învăţat cum se poate copia o poză pe o suprafaţă mai mare cu ajutorul rasterului. Am mai învăţat că şi Leonardo da Vinci a folosit această tehnică. Apoi am putut să colorăm pozele mari. Când am fost gata cu acest exerciţiu am observat că nu este nici o diferenţă între mine şi băiatul din Africa. Întâmplări similare au avut şi colegii mei.

Prezentarea fazelor de lucru împreună cu activităţile didactice preliminarii, adaptate grupului ţintă:

Un memoriu în legătură cu acest proiect:
Abuzuri rasiste în Italia (sensibilizare / exerciţiu de discurs)

Această prezentaţie prezintă atelierul de pictură şi încurajează organizarea evenimentelor similare:
Prezentaţia Power Point împreună cu materialul audio poate fi descărcat aici:

Workshop de literatură cu Renate Welsh

“Să afundăm” în limba germană cu scriitoarea austriacă Renate Welsh. “Afundarea” are rolul de a inspira şi încuraja elevii pentru creativitatea în limba germană.
Un număr de 150 de elevi cu vârsta între 8-14 ani au participat la acest workshop, care a fost organizat în cadrul orelor de curs. Munca a fost concepută pe baza beneficiilor oferite de învăţarea episodică, respectiv învăţarea corespunzătoare funcţionării creierului.
Pe lângă învăţarea socială s-a dezvoltat şi capacitatea de empatie a elevilor, respectiv s-a evidenţiat/afirmat identitatea lor, datorit colaborării/muncii active şi autonome pe grupe.
În cadrul unei festivităţi, unde au fost prezenţi colegi, părinţi şi invitaţi, elevii au avut prilejul să prezinte munca lor, ceea ce a fost o bună ocazie pentru afirmarea identităţii lor.

Cine vorbeşte limba germană, de fapt? Germanii, austriecii, elveţienii şi poate mai câţiva oameni. Răspuns corect parţial.

Cine vorbeşte deci limba germană? Nu mulţi în Germania, pentru că în Germania avem de a face cu o mulţime de dialecte. Învăţarea limbii germane nu înseamnă nici pe departe că înţelegem tot ceea ce vorbesc nemţii.

Pe baza dialectului din Bavaria-de Jos se poate vedea cam cât ar înţelege cineva, care învaţă limba germană, din limba germană vorbită de zi cu zi. “Germana din Bavaria-de Jos pentru începători” ajută la studiul limbii cu mult umor şi cu puţină introducere. În limba germană literară de ex. genul masculin (der Mann) şi neutru (das Haus) pot fi folosite cu acelaşi articol nehotărât: un om (ein Mann)/ o casă (ein Haus). În limba germană din Bavaria-de Jos se foloseşte “a” şi “an” în mod consecvent. Iar prepoziţiile de loc, cum ar fi “ummi”, “auffi”, “obi” se folosesc după reguli clare.

Acest fenomen este interesant şi pentru profesorii de limbă germană şi în şcolile din Bavaria-de Jos folosirea acestui dialect nu mai este obiectul reclamaţiilor.

Legenda, după care oamenii folosesc/vorbesc în propoziţii perfect structurate, folosind numai timpul prezent şi trecut şi că învăţarea celorlalte timpuri verbale nu are nici un rost, aparţine deja trecutului. Pentru că, auzind întrebarea următoare: “ N-ai mai avea puţină cafea nici pentru mine?”, o gazdă bună apare cu o ceaşcă de cafea.

Germana din Bavaria-de Jos arată cu mult umor particularităţile acestui dialect şi în acelaşi timp dă posibilitatea de a cunoaşte puţin şi cultura respectivă. Pune întrebarea celor care vor să plece în Bavaria-de Jos “Oare este important să înveţi/să şti limba germană literară corect, dacă nu te înţelege nimeni?”

Aici puteţi viziona o parte din film. Subproiectul va fi finalizat în primăvara anului 2009 în Bavaria-de Jos.

Filmul este realizat de către un specialist al dialectului din Bavaria-de Jos şi un regizor de profesie. Materialul audio s-a realizat cu ajutorul unui grup de copii din regiunea Regen. În centrul subproiectului ca materie de studiu stă “filmul”, ca product final.

Planul nostru este de a elabora filme micro, cu durată de nouă minute. Nu este vorba de “pantomime”, ci filme fără sunet.

Aceste filme micro vor fi distribuite. Partenerii noştri vor sincroniza acestea în limba tării lor sau în oricare altă limbă. În acelaşi timp filmele pot fi descărcate de pe internet, cu ţelul ca şi alţii să aibă şansa de a da sunet, şi să le facă publice din nou prin intermediul internetului.

Ca rezultat vom obţine diferite variante – şi vom experimenta cum se schimbă înţelesul unei întâmplări cu ajutorul textului şi sincronului adăugat.

Turnarea va avea loc în Bogatynia, Polonia, cadrul unui workshop internaţional, cu participarea tinerilor din Germania, Polonia şi Cehia. Limba originală a filmelor este cea poloneză, dar limba folosită în workshop este limba engleză. Tinerii colaborează cu Asociaţia arthefact de mai mulţi ani, în cadrul unui proiect internaţional de teatru pentru tineri.

Participanţii

Majoritatea participanţilor sunt membrii într-un proiect de teatru pentru tineri “Neissepiraten”, care se deruleauză în trei ţări, în regiunea Neisse-Nisa-Nysa. Tineri germani, polonezi şi cehi de vârsta între 12-20 ani joacă împreună pe scenă. Concepţia proiectului este că nevoile social-pedagogice şi cele artistice nu exclude unul pe celălalt. Aceasta înseamnă, că tinerii cunosc tehnicile cele mai importante ale teatrului, atât teoretic cât şi practic, şi prin munca din proiect pot avea parte de experienţe interculturale.

Metodele folosite

Improvizaţia:

Scenariile sunt create prin improvizaţie. Participanţii primesc diferite sarcini, pe baza cărora pregătesc scene scurte. Improvizaţia se face cu metoda asocierii: la baza metodei stă “Activitatea cea mai apropiată”. Tinerii nu au problem pe scenă şi văd clar ţelul proiectului, de a crea microfilme, la care sunetul va fi adăugat în diferitele ţări europene. Conţinuturile şi întâmplările sunt rezultatul muncii comune, ceea ce este o fază a învăţării autonome. “Regizorul” are numai rolul de a modera şi a ajuta participanţii în executarea corectă a ideilor atât pe plan tehnic, cât şi dramaturgic şi ca viziune.

Limba şi interpretarea:

De-a-lungul muncii tinerii au folosit limbile: germană, cehă, poloneză, engleză, rusă şi italiană. Grupa nu are o limbă comună, o limbă, care ar fi înţeleasă de către toată lumea, în aşa fel este nevoie de traducere. În centrul muncii, până acum, a stat ţelul de a crea un teatru, care poate fi interpretat în orice ţară, fără condiţionarea unei limbi comune.

În workshop-ul intitulat “Microfilme” ţelul este de a crea scenarii, care chiar din cauza lipsei limbii, pot fi interpretate în mai multe forme/diferit, făcând posibil în aşa fel crearea variaţiilor.

Chaosul:

Când folosim metoda improvizaţiei cu studenţi, trebuie să creăm o atmosferă foarte relaxată. Toată lumea trebuie lăsat să se manifeste fără emoţii şi să aibă curajul de a face experimente. De ex. dacă suntem numai spectatorii unui astfel de workshop, putem observa scene caotice, dar acestea trebuie lăsate să se întâmple ca la urmă să le putem re-organiza. Improvizaţia funcţionează numai în mod voluntar şi liber. Improvizaţia – chiar dacă pare a fi o joacă fără rost – este cu totul altceva. Improvizaţia se face pe baza cunoştinţelor şi competenţelor însuşite de-a-lungul muncii.

Acceptarea:

Posibilitatea de a juca este dată fiecărui participant. Toate persoanele sunt ascultate şi opinia lor contează, numai aşa pot fi ”actorii” încurajaţi să depăşească propriile lor limite. În primul şi în primul rând nu există corect şi incorect când este vorba de improvizaţie. Deciziile luate, privind cine şi ce va fi prezentat, sunt evidente pentru toată lumea. Rolul primar al regizorului este de a demonstra/arăta studenţilor cum le pot adapta ideile pe scenă.

Încercăm să acceptăm diferinţele dintre colegi şi le putem atrage atenţia asupra particularităţilor. Dar, toată lumea va avea o experienţă referitoare la limita libertăţii individului în munca comună. În mod natural simpatia sau antipatia simţită faţă de celălalt, prietenia sau repudiaţia va putea fi simţită în procesul muncii.

Experienţa limitelor:

Munca cercului ”Neissepiraten” se bazează pe experienţa limitelor noastre. Obiectivul tuturor exerciţiilor şi improvizaţiilor este întotdeauna de a încuraja participanţii să-şi depăşească limitele şi să se angajeze pentru ceva nou, necunoscut. Facem experienţă cu dans şi mişcare. De fiecare dată ne întâlnim cu noi membrii, trebuie să improvizăm împreună şi să comunicăm prin depăşirea barierelor lingvistice.

În munca noastră este de mare ajutor comuna Bogatynia – Mulţumiri domnului primar Andrzej Grzmielewicz pentru suportul acordat

Regie şi pedagogie-teatrală: Peter Sterl, arthefact egyesület, Nürnberg

Kamera: Tilo Diener, Dresda

Specialist de limbă: Ellen Rolle, Zittau

Coordinatorul proiectului: Katarzyna Pecherzewska, Bogatynia

Carte audio de la Jenaplanschule Nürnberg

junior news room

Recent, elevii din clasele I-IV din Şcoala Jenaplan, Nürnberg (Jenaplan Schule Nürnberg) s-au hotărât să editeze o carte audio proprie. Un grup de şapte elevi a învăţat să opereze pe aparatele speciale tehnice şi au elaborat un sistem cu ajutorul căruia şi alţii pot povesti “propria lor parte” din întâmplare, respectiv pot prezenta limbajul lor

În acest proiect avem experienţa limbii, ca:

• Limbă, pe care o vorbesc cu fraţii şi părinţii mei,
• Limbă, pe care o folosim în educaţie,
• Limbă folosită de către prezentatorii Tv şi oamenii pe care le auzim pe Cd-uri,
• Limbile străine, pe care le pot învăţa,
• Limbă, pe care o folosesc cu prietenii în timpul jocului, …

Elevii fac experimente cu aceste nivele ale limbii, evoluează capacitatea lor de a comunica şi învaţă să schimbe între limbi. Pe de altă parte învaţă concepte abstracte, ca microfon, cablu, tehnica de sunet, calculator, difuzor, decupaj, ştergere, copier, …

“Limba poate fi văzută şi ca un oraş vechi: un colţ cu uliţe şi pieţe mici, cu case mai vechi şi mai noi, cu clădiri construite în diferite perioade şi stiluri. Aceasta este înconjurat de cartiere construite recent, unde străzile sunt drepte, aranjate, iar casele au acelaşi stil” (Ludwig Wittgenstein)

Rezultatul acestui proiect în afară de podcast este şi un Cd aparţinând elevilor. Acest Cd va fi proprietatea elevilor, pe care-l pot lua cu ei, poate fi multiplicat şi distribuit. Câştigăm şi experienţă, pe care o putem împărtăşi cu alţii.

Klaus Maier, Peter Sterl, arthefact e.V.

Şcoala Europeană Austro-Ungară, Budapesta:

Toţi suntem la fel, toţi suntem diferţi! – Expoziţie

Obiectivele subproiectelor elaborate din anul 2008 corespund cu obiectivele concepute de către Comisia Europeană în “Anul dialogului dintre culturi”. Dialogul însă poate să aibă success numai cu condiţia dacă partenerii sunt la acelaşi nivel de conştienţă. Concepţia adaptată de către noi, învăţarea corespunzătoare cu funcţionarea creierului, învăţare numită şi învăţare socială, nu numai că are în vedere condiţia de mai sus, dar o şi susţine. Deoarece în acest caz nu este vorba despre problematica de a cunoaşte religia, tradiţiile CELUILALT, ci despre procesul de a conştientiza şi admite prejudecăţile, clişeele şi imaginea ireală pe care le avem despre celălalt. Expoziţia stă la baza subproiectelor elaborate de către partenerii proiectului: Asociaţia Arthefact, Nurnberg, Şcoala Austro-Ungară, Budapesta, Deutsche Schule, Oslo şi Fundaţia Centrul Educaţional Soros, Miercurea-Ciuc.

Elaborat de Musée de l’Homme, Paris expoziţia intitulată “Toţi suntem la fel, toţi suntem diferiţi” a fost vizitată de către mai mult de patru milioane de oameni în diferite oraşe mari din Europa. Expoziţia prezintă istoria evoluţiei umane de la începuturi, prin savanele din Africa şi până în prezent. Cu ajutorul acestei expoziţii putem învăţa o limbă străină, istorie, geografie şi/sau biologie şi în plus ne ajută să înţelegem de ce rasismul este fără rost, fiind dat faptul că toţi provenim de la acelaşi mamă din Africa.

Cercetările din domeniul geneticii au demonstrat că nu există diferite rase. Noi înşine ne-am putea convinge despre acest lucru, dacă am face turul lumii urmărind paşii oamenilor “out of Africa”, pentru că am vedea că între diferitele naţiuni diferenţele nu sunt chiar atât de mari.

Expoziţia “Toţi suntem la fel – toţi suntem diferiţi” poate fi împrumutată în limba germană şi maghiară.

Iluzii şi prejudecăţi pe orizont! Ce efect are limba şi textul – cu fondul cultural totdeauna prezent – asupra interpretării imaginilor şi întâmplărilor/evenimentelor? Planul nostru este de a elabora filme micro, cu durată de nouă minute. Nu este vorba de “pantomime”, ci filme fără sunet.

Aceste filme micro vor fi distribuite. Partenerii noştri vor sincroniza acestea în limba tării lor sau în oricare altă limbă. În acelaşi timp filmele pot fi descărcate de pe internet, cu ţelul ca şi alţii să aibă şansa de a da sunet, şi să le facă publice din nou prin intermediul internetului.
Ca rezultat vom obţine diferite variante – şi vom experimenta cum se schimbă înţelesul unei întâmplări cu ajutorul textului şi sincronului adăugat.

Turnarea microfilmelor va avea loc în Bogatynia, Polonia, cadrul unui workshop internaţional, cu participarea tinerilor din Germania, Polonia şi Cehia. Limba originală a filmelor este cea poloneză,  dar limba folosită în workshop este limba engleză. Tinerii colaborează cu Asociaţia arthefact de mai mulţi ani, în cadrul unui proiect internaţional de teatru pentru tineri.

Metodele folosite

Improvizaţia:
Scenariile sunt create prin improvizaţie. Participanţii primesc diferite sarcini, pe baza cărora pregătesc scene scurte. Improvizaţia se face cu metoda asocierii: la baza metodei stă “Activitatea cea mai apropiată”. Tinerii nu au problem pe scenă şi văd clar ţelul proiectului, de a crea microfilme, la care sunetul va fi adăugat în diferitele ţări europene. Conţinuturile şi întâmplările sunt rezultatul muncii comune, ceea ce este o fază a învăţării autonome. “Regizorul” are numai rolul de a modera şi a ajuta participanţii în executarea corectă a ideilor atât pe plan tehnic, cât şi dramaturgic şi ca viziune.
Limba şi interpretarea:
De-a-lungul muncii tinerii au folosit limbile: germană, cehă, poloneză, engleză, rusă şi italiană. Grupa nu are o limbă comună, o limbă, care ar fi înţeleasă de către toată lumea, în aşa fel este nevoie de traducere. În centrul muncii, până acum, a stat ţelul de a crea un teatru, care poate fi interpretat în orice ţară, fără condiţionarea unei limbi comune.
În workshop-ul intitulat “Microfilme” ţelul este de a crea scenarii, care chiar din cauza lipsei limbii, pot fi interpretate în mai multe forme/diferit, făcând posibil în aşa fel crearea variaţiilor.

Chaosul:
Când folosim metoda improvizaţiei cu studenţi, trebuie să creăm o atmosferă foarte relaxată. Toată lumea trebuie lăsat să se manifeste fără emoţii şi să aibă curajul de a face experimente. De ex. dacă suntem numai spectatorii unui astfel de workshop, putem observa scene caotice, dar acestea trebuie lăsate să se întâmple ca la urmă să le putem re-organiza. Improvizaţia funcţionează numai în mod voluntar şi liber. Improvizaţia – chiar dacă pare a fi o joacă fără rost – este cu totul altceva. Improvizaţia se face pe baza cunoştinţelor şi competenţelor însuşite de-a-lungul muncii.

Acceptarea:
Posibilitatea de a juca este dată fiecărui participant. Toate persoanele sunt ascultate şi opinia lor contează, numai aşa pot fi ”actorii” încurajaţi să depăşească propriile lor limite. În primul şi în primul rând nu există corect şi incorect când este vorba de improvizaţie. Deciziile luate, privind cine şi ce va fi prezentat, sunt evidente pentru toată lumea. Rolul primar al regizorului este de a demonstra/arăta studenţilor cum le pot adapta ideile pe scenă.
Încercăm să acceptăm diferinţele dintre colegi şi le putem atrage atenţia asupra particularităţilor. Dar, toată lumea va avea o experienţă referitoare la limita libertăţii individului în munca comună. În mod natural simpatia sau antipatia simţită faţă de celălalt, prietenia sau repudiaţia va putea fi simţită în procesul muncii.

Experienţa limitelor:
Munca cercului ”Neissepiraten” se bazează pe experienţa limitelor noastre. Obiectivul tuturor exerciţiilor şi improvizaţiilor este întotdeauna de a încuraja participanţii să-şi depăşească limitele şi să se angajeze pentru ceva nou, necunoscut. Facem experienţă cu dans şi mişcare. De fiecare dată ne întâlnim cu noi membrii, trebuie să improvizăm împreună şi să comunicăm prin depăşirea barierelor lingvistice.
În munca noastră este de mare ajutor comuna Bogatynia – Mulţumiri domnului primar Andrzej Grzmielewicz pentru suportul acordat.

Regie şi pedagogie-teatrală: Peter Sterl, arthefact egyesület, Nürnberg

Kamera: Tilo Diener, Dresda

Specialist de limbă: Ellen Rolle, Zittau

Coordinatorul proiectului: Katarzyna Pecherzewska, Bogatynia

Tematica subproiectului este educaţia civică, mai accentuat fiind elaborate problemele legate de respectarea şi acceptarea diversităţii, respectiv convieţuirea socială.

Motoul subproiectului este:

‘Our own culture causes the most difficulties when it comes to communication with people from other cultures.’ (BBC Podcasts/Talk About English: Who on Earth Are We? – see: http://www.bbc.co.uk/worldservice/learningenglish/webcast/tae_whoonearth_archive.shtml)

Obiectivele subproiectului

- Sublinierea faptului că a învăţa înseamnă desprinderea de ceea ce este obişnuit

- De a conştientiza faptul că omul este capabil de a schimba punctul de vedere în legătură cu o problemă

- Dezvoltarea abilităţii de comunicare

- Educaţie pentru autonomie (mai ales în luarea deciziilor)

- Dezvoltarea abilităţii empatice

- Educaţie pentru gândire critică – de a atrage atenţia asupra faptului că lumea este complexă şi nici o persoană sau nici un act nu poate fi considerat negativ sau pozitiv de la sine.

Grup ţintă: tineri peste 15 ani şi adulţi

Materiale folosite:

- Povestea Scufiţa Roşie. Prin această poveste dorim să demonstrăm participanţilor, că de multe ori acceptăm schemele moştenite, fără a ne gândi.

- Caricatura cu titlul: „The Family Circus” de Bil Keane (1979), care în mod excepţional, ca o oglindă, ne confruntă cu un caracteristic negativ al omului, faptul că fiecare este închis în lumea de experienţă a lui şi îi este greu să observe şi pe ceilalţi din jur.

Procesul de învăţare este activ şi centrat pe studenţi. Discuţiile/exerciţiile în perechi şi pe grupă fac posibil atât implicarea subiectivă, cât şi învăţarea cooperativă.

Învăţarea se bazează pe trei momente importante:

1. Prezentarea temei. De ex. Puneţi în ordine cronologică ilustraţiile din poveste/Discutaţi şi argumentaţi care sunt caracterele negative şi pozitive din poveste.
2. Analiză introspectivă: Citiţi povestea scrisă din punctul de vedere a lupului şi decideţi: Poate lupul fi inocent?
3. Aplicarea celor însuşite (schimbarea punctului de vedere este posibil): Scrieţi/Descrieţi un eveniment din punctul de vedere al personajului negativ.

Produsul final al subproiectului:

- „Pledoarea” câtorva personaje negative, scrise de către studenţi (de ex. Ion, caracterul format de către L. Rebreanu, ţăranul tânăr, frumos, dar sărac, cine, după gura satului o ucide pe Ana, fata bogată, dar urâtă, ca să-şi atingă ţelul de a face avere.)

- Analiza a câtorva evenimente din viaţa de zi cu zi a studenţilor. A) din punctul de vedere a deznodământului când persoana respectivă nu a luat în considerare celelalte persoane implicate în situaţie. B) din punctul de vedere a deznodământului când persoana respectivă a fost conştient de celelalte persoane implicate în situaţie.

Ca să înţelegem originea şi obiectivul acestui subproiect este important să avem informaţii despre regiunea unde Fundaţia Centrul Educaţional Soros îşi desfăşoară activitatea (judeţul Harghita), respectiv despre studenţii acestui Centru.

Judeţul Harghita este o zonă rurală a ţării, unde trăieşte cea mai mare parte a minorităţii maghiare din România. Economia judeţului se bazează mai ales pe agricultură, în viitor ar putea să devină un sector important şi industria turistică.

Majoritatea locuitorilor judeţului nu au contact cu alte ţări şi culturi din afara României, cu excepţia populaţiilor vecine. Mulţi dintre ei cunosc Europa de Vest şi restul lumii mai ales din mass-media, acest lucru datorit şi perioadei comuniste, când călătoriile în ţările non-comuniste au fost interzise. Deşi situaţia s-a schimbat mult după 1989, respectiv după aderarea României la Uniunea Europeană, pentru mulţi cetăţeni români călătoria încă este un lux.

Din acest motiv aceşti oameni probabil au prejudecăţi referitor la diferitele culturi şi despre forma de viaţă a unui cetăţean activ.

Prin acest subproiect echipa de proiect YCR al Fundaţiei Centrul Educaţional Soros şi-a propus să ofere studenţilor săi posibilitatea de a cunoaşte alte culturi şi moduri de viaţă, de a întâlni alte mentalităţi, de a învăţa despre toleranţă, diversitate şi eliminarea prejudecăţilor.

În cadrul subproiectului s-au utilizat metode educaţionale bazate pe ultimele cercetări asupra funcţionării creierului şi asupra învăţării şi se concentrează asupra următoarelor două mari teme, de fapt:

- diversitate, toleranţă, educaţie interculturală, eliminarea prejudecăţilor, etc.

- însuşirea de limbi străine

Obiective:

- sensibilzarea studenţilor privind temele: diversitate, comunicarea interculturală, prejudecăţi, cetăţenie activă

- motivarea studenţilor în procesul de învăţare şi facilitarea eforturilor lor pentru a învăţa o limbă străină, prin faptul de a le implica într-o conversaţie interculturală cu doi cetăţeni străini care trăiesc în România

Grupul ţintă:

Adulţi tineri (peste 25 de ani)

Pentru realizarea obiectivului s-au făcut următorii paşi:

- în cadrul orelor de limba engleză studenţii au învăţat şi au discutat despre temele: diversitate, toleranţă, dialog intercultural, prejudecăţi (modalităţile de predare s-au bazat pe cercetările asupra funcţionării creierului şi asupra învăţării, similare cu cele prezentate de către profesorii de la Europaschule la prima întîlnire de proiect YCR-E)

- studenţii au pregătit un chestionar pentru interviu pe baza interpretării individuale ale temelor menţionate mai sus

- în cadrul unei ore de lb.engleză studenţii (tineri adulţi între 25-35) au făcut interviu cu doi cetăţeni străini care trăiesc în România – această discuţie a fost filmată

- studenţii au reflectat asupra procesului de învăţare în scris (lucruri noi însuşite, opinii alcătuite, diferitele aspecte/greutăţi de a folosi limba străină învăţată în timpul unei discuţii interculturale)

Teme discutate în cadrul interviului:

- Afaceri în România /cultură antreprenorială

- Prejudecăţi

- Cetăţeni străini care trăiesc în România

- Limbi şi culturi

- Situaţii haioase în timpul învăţării unei limbi străine

- Limbile minorităţilor

- Educaţie civică

- Culturi şi tradiţii

- Opinia străinilor despre maghiarii din Transilvania

Realizări:

Documentaţia procesului de învăţare

Filmul video făcut despre discuţia interculturală

Material audio (pentru podcast)

Concluzii

Materialul video este în curs de prelucrare şi va conţine:

- texte scurte în limbile: engleză, germană, maghiară, română

- cuvinte cheie referitoare la temele discutate

Studenţii şi profesorii care au participat la realizarea acestui subproiect sunt implicaţi şi în faza de prelucrare al materialului video.

Câteva din opiniile studenţilor implicaţi în acest subproiect:

Biró László – student la Centrul Educaţional Soros, nivel intermediar

“Mulţumesc pentru prilejul de a scrie despre dialogul/conversaţia Young Civic Radio.

Mai întâi a fost o experienţă total nouă pentru mine, şi cred, pentru noi toţi. A avea o conversaţie în limba engleză cu străini este ceva total diferit de o conversaţie pe care o avem între noi.

De aceea, o simplă salutare “Îmi pare bine.” crează o altă atmosferă.

Deci, primul mare avantaj a fost faptul că am realizat acest lucru prima dată cu această ocazie.

Ceea ce priveşte invitaţii, am fost impresionat de mentalitatea lor şi de dedicaţia pe care o au faţă de ceea ce fac.

În plus, a fost interesant să auzim cât de simplu este secretul lor de a avea succes, de a fi util şi de ajutor unei comunităţi.

Bineînţeles, sunt sigur, că sunt şi mai multe lucruri, dar am realizat, că la bază stau nişte principii chiar simple la care se ţin totdeauna.

În încheiere trebuie să admit că aceste ore mi-au deschis ochii. De aceea cred, că invitarea persoanelor similare poate să fie cheia ca studenţii să ia învăţarea limbii engleze serios.” (traducerea din limba engleză)

Márton Tünde - student la Centrul Educaţional Soros, nivel pre-intermediar

“Am fost norocoşi ca să întâlnim un om de afaceri şi un voluntar care trăiesc în oraşul nostru, dar au o viaţă diferită de viaţa noastră de zi cu zi. (…) Cred că este interesant să asculţi pe aceşti oameni povestind despre experienţa lor de viaţă şi despre viaţa lor diferită de viaţa noastră normală. Pe de altă parte discutând cu ei am auzit multe informaţii noi despre ţări şi obiceiuri străine.

Interviul a fost de folos pentru noi, pentru că am vorbit în engleză cu englezi şi am învăţat mult despre lucruri pe care le putem folosi în viaţa noastră de zi cu zi.“ (traducerea din limba engleză)

Kovács Arpád - student la Centrul Educaţional Soros, nivel începător

„Interviul a fost fantastic. Am întâlnit câteva persoane cunoscute, care vorbesc limba engleză ca limba lor maternă. M-a surprins modul în care au comunicat cu noi, au fost prietenoşi, şi au luat în considerare faptul că suntem începători. Ne-au dat idei, ne-au încurajat nu numai ceea ce priveşte învăţarea limbilor străine, dar şi în legătură cu ceea ce priveşte viaţa în general. Mi se pare că de-alungul interviului am văzut/am auzit idei, care merită însuşite şi utilizate în viaţa de zi cu zi.” (traducerea din lb maghiară)

Kovács Kata – student la Centrul Educaţional Soros, nivel începător

„A comunica în limba engleză şi a asculta persoanele intervievate a fost o experienţă interesantă. Mi s-a părut că ştiu (înţeleg) engleza …dar, în fine, înţeleg, nu? Mi s-a părut extraordinar cum persoanele intervievate au comunicat cu noi, „au coborât la nivelul nostru”, şi cât de prietenoşi au fost cu noi. Felul acesta de a comunica nu este caracteristic nouă.” (traducere din limba maghiară)